Vantul spulbera zapada de o parte si alta a casei. Aerul rece nu-mi ocolea obrajii. Sania ma astepta. La fel si omul de zapada caruia ii ramasesem datoare cu un morcov pe post de nas.
Fumul ce iesea pe cosul casei lasa dare adanci ce jonglau printre crengile inghetate ale copacilor. Era bine.
N-am indraznit sa-mi iau sania. Era o ora tarzie. M-am furisat pe langa coltul hambarului, am luat-o pe sub balcon. N-am uitat de cuiul de sub streasina care mi-a facut un cucui zdravan anul trecut si am tasnit-o in pod.
De acolo, am tras de oblon si am sarit in casa. Se auzeau fosnete. Imi mirosea deja a ciocolata de casa, portocale, alvita. Ochii imi ardeau, inima imi batea din cap pana-n picioare, ca la iepuri. A venit Mosul, imi ziceam.
O zbughesc in sala. Vad o umbra. Cam intuneric. Ma apropii. Aprind repede lumina.
Mosule!, strig in gura mare. Mos Nicolae! Stau locului… Impietrita… Era mama. Imi scotocea prin ghetute… Lacrimile stateau sa-mi alunece pe fata schimonosita de durere… I-am auzit si eu pasii Mosului si am fugit incoace sa vad ce ti-a adus, zice ea.
Si am crezut-o. Hmmm, deci nu pusese ea pe furis cadourile. Nu, nu. Venise Mosul. Mos Nicolae. Am luat o alvita si am crezut-o…
Vantul suiera in soba. Bunica aducea lemne… Lumina in casele vecinilor, pe semne ca Mosul venise si la Veronica si Cosmin. Ochii mei veseli, inima potolita… Afara fulgi grasi…
Mda. Cunoastem. Pe cand credeam si eu ca vine mosul (Craciun, de data asta) si pune cadourile in brad, am deschis o data usa camerei mele si am surprins pe mama cum susotea cu frate-miu la usa camerei lui. El nu mai apucase sa inchida usa (el, fratele mai mare), mama nu apucase sa dispara din sufrageria cu bradul, iar in brad era o carte verde cu Mowgli, parca, de la editura Egmont. Un soi de album frumos si colorat cu desene, identic cu revistele de benzi desenate pe care mi le cumpara frate-miu lunar: Mickey Mouse, Bamse, Bugs Bunny si tot asa. Si-atunci in mintea mea s-a facut lumina: in anul ala mama si cu frate-miu erau mosul. Si cu asta s-a terminat povestea, desi ei au incercat sa o dea cotita. Acum, desi stim cu totii care-i treaba, respectam conventia: ne punem cadourile in pom, sub pom, si ne prefacem ca ni le-a adus mosul
)
De: Florentina pe decembrie 6, 2009
la 11:27 pm
@ Florentina – Da, si e asa bine sa ne prefacem
De: adriana nedelea pe decembrie 7, 2009
la 11:01 am
Da. e chiar bine. Si amuzant. Am niste poze memorabile de la desfacerea cadourilor: toata lumea e fericita si incantata pe bune
)
De: Florentina pe decembrie 7, 2009
la 9:29 pm
@ Florentina – Asta e tot ce conteaza
De: adriana nedelea pe decembrie 7, 2009
la 10:27 pm