Imi salta talpa de fiecare data cand pasesc pe langa parculetul din stanga blocului. Numai copii. Rasete. Ochi limpezi. Indaratnicia lor de a te incalzi mereu.
Imi e rusine de mine, de fiinta mea, cand vad cum se scuipa unii pe altii. In piata. Isi trag suturi in fund. Injuraturi ca dupa ursul ce vine la stana. Ranjete printre dinti. Comerciantii de la tarabe.
Imi tremura inima cand cumpar cu 5 lei buchetul perfect de margarete. Nu pentru pret. Pentru zambetul bunicutei ce-a innodat fundita si-a aranjat margareta alba in mijloc. Nu-i poti da mai mult decat cere. Nu. Asta e tocmeala. Asta e zambetul. Nici mai mult, nici mai putin.
E dureros sa vezi prapastia. Bolizii ce urla si zgarie sosele. Copilul din scaunul cu rotile pentru care nu a mai ramas decat caruselul din coltul strazii, de langa care admira lumea. Atat de greu ajunge de multe ori acolo, neinsotit.
Ma ia cu frig in propria tara cand vad tupeul si umilinta. Iubesc omul pentru ce poate fi si nu intotdeauna pentru ceea ce este.
La multi ani, Romania! Tu esti mandru ca esti roman?
In clasele a 2-a, a 3-a, imi amintesc ca eram invatata sa fiu mandra ca sunt romanca. Astazi, nu mai simt nimic. Cred ca m-as mandri cu statutul de “roman nascut in Norvegia, Suedia, Belgia, Canada etc”
De: Adina pe decembrie 2, 2009
la 5:03 pm
@ Adina – Da, nu stiu cat de trist este, cert e ca tot mai multi romani, mai ales tineri, gandesc ca tine.
De: adriana nedelea pe decembrie 2, 2009
la 7:07 pm
Eu sunt mandra in continuare ca sunt romanca, sunt multi romani care stiu sa se poarte frumos, sa vorbeasca frumos, sa arunce un ambalaj de ciocolata la gunoi in loc sa il arunce pe strada. Sunt romani cu un suflet mai mare decat il au alte natii. Sunt romani ambitiosi care ajung sa castige premii la olimpiade internationale. Sunt romani care te primesc in casa lor cu sufletul cald si cu masa pusa, din putinul lor iti daruiesc si tie. Lista poate continua……pentru asta sunt mandra ca sunt ROMANCA.
De: patricia pe decembrie 2, 2009
la 11:06 pm
Imi cer scuze ca ma bag si mai comentez desi nu ma pricep sa scriu, tot timpul mi-a placut matematica, mai putin compunerea…
De: patricia pe decembrie 2, 2009
la 11:07 pm
@ patricia – scrii foarte bine
si ma bucur ca ai astfel de sentimente 
De: adriana nedelea pe decembrie 2, 2009
la 11:39 pm
Eu nu pot sa ma multumesc si cu atat mai putin, sa fiu mandra, ca mai exista si romani care stiu sa se poarte frumos, sa nu injure sau sa arunce un ambalaj la gunoi. E prea putin. Imi tresalta si mie inima de bucurie cand mai aflu de cate vreun elev roman care a fost premiat la olimpiade internationale, dar la fel de repede, imi dispare tot elanul cand aflu ca a fost recompensat cu o garoafa si o diploma de Ministerul Educatiei…iar elevul, indreptatit fiind, e cel mai fericit in momentul in care afla ca statul american ii ofera nu stiu ce bursa in “Tara Tuturor posibilitatilor”, unde poate studia cu adevarat si mai ales, unde meritele ii sunt recunoscute la adevarata valoare. Cam aici se opresc sentimentele mele de mandrie si admiratie pentru ceea ce inseamna STATUL ROMAN.
De: Adina pe decembrie 3, 2009
la 11:33 am
Sunt mandra de istoria poporului roman, din pacate nu sunt mandra de cea pe care o traiesc. Poate nu am de ajuns de multa rabdare. Cred ca cei care vor trai peste cateva sute de ani, privind in urma vor putea spune ca sunt mandri. Mi-e rusine de nimicnicia de zi cu zi, sunt mandra de lucrurile marete (dar rare) care se intampla. Diferenta e, ca intotdeauna, perspectiva, daca privesti prin filtrul macro sau micro.
Cu siguranta sunt mandra ca ma trag din daci !
De: inda of wind pe decembrie 3, 2009
la 6:18 pm