Bat clopote. Ei alearga. Isi lovesc coatele in goana. Urla. Incruntati. Se stramba. Ura. Dispret pentru tot. Chiar si pentru cainele zgribulit din coltul pietei. I se vad coastele de nemancat. Urla si el. Schelalaie. Dar nu-l aud.
Bat clopote. E cerul tomnatic, printre crengile goale. Nu le aud. Nu vede nimeni cerul. Atat de aproape in seara asta. Deasupra capetelor lor.
Trec strada. Si parca stau locului, desi merg. Ma intorc. Bat clopotele sub cerul safiriu. E liniste. Ma opresc din goana. Las locului piata, gramada de oameni, grija pentru a avea. Vreau sa fiu.
Mangai botul umed. Ii las o coaja de paine. E tot ce am la mine. Ma priveste cu mila parca. E mai mare mila unui caine pentru noi, decat mila noastra pentru un caine.
Bat clopotele. Tu le auzi cand bat? Ai timp sa privesti cerul pe dupa frunze? Lasi puhoiul in urma ta? Ai timp pentru tine?
Respira. Opreste-te din fuga… Macar din cand in cand… Macar… cand bat clopotele.
Nu, nu le aud, imi aud pasii pe caldaram, ma mai impiedic, nu ma uit la picioare, ma tot uit la cer, fulguieste….sau n-or fi fiind fulgi, or fii fiind aripi de ceva, habar n-am, oricum nu mie clar cum pot cadea lucruri atat de albe dintr-un cer atat de negru.
N-aud clopotele, probabil maine nu va fi nici sarbatoare nici ingropare.
De: inda of wind pe noiembrie 25, 2009
la 7:43 pm
scuze, mi-a crescut un “i” in palma
De: inda of wind pe noiembrie 25, 2009
la 7:44 pm
@ inda of wind – Mda. Ce frumos spus
Un om drag mi-a spus odata: ce-i cu atata tristete? unde ti-s aripile? nu le mai vad… poate ca din cand in cand uitam de aripi si le gasim prafuite… Sa ninga cu fulgi, cu aripi. Numai sa ninga.
De: adriana nedelea pe noiembrie 25, 2009
la 7:49 pm
@ inda of wind – Nu stiu cine esti, te-am citit pentru prima oara si imi place foarte mult cum scrii. Esti la blogurile mele
De: adriana nedelea pe noiembrie 25, 2009
la 7:54 pm
Nici eu nu stiam cine esti si uite ca dintr-o data stiu si ma bucur ca stiu! Poate nu stiu la fel ca ceilalti insa imi este de ajuns. De ce atata tristete? Probabil pentru ca uneori devine unitatea de masura a bucuriei, altfel cum am sti sa vorbim despre ea?
Astazi am fost fericita pret de-o aripa si totusi ma pierd in probabilitati.
De: inda of wind pe noiembrie 25, 2009
la 10:29 pm